"Sa presupunem ca am educat un copil, in primii sapte ani ai vietii sale, asa fel incat n-am pornit de la ideea ca el trebuie sa corespunda neaparat ideilor pe care noi ni le facem despre un om de isprava. Aceasta ar insemna sa turnam cu palnia in mintea unui copil, cat se poate mai exact, tot ceea ce, dupa conceptia noastra, poate sa faca din el un om de isprava.
Daca pornim, insa, de la adevarul ca cineva poate fi un om de isprava in foarte multe feluri si ca nu este necesar sa avem idei preconcepute despre calea pe care copilul in crestere urmeaza sa devina om de isprava, conform cu predispozitiile lui individuale, atunci vom ajunge la concluzia ca, indiferent care sunt reprezentarile mele despre un asemenea om, copilul trebuie sa se dezvolte scotand la lumina zilei predispozitiile sale cele mai bune- pe care, poate, eu voi fi nevoit sa le dezleg ca pe niste enigme! Ce importanta are ca eu am anumite obligatii? Copilul trebuie sa simta el insusi nevoia de a face un lucru sau altul! Daca vreau ca el sa se dezvolte conform cu predispozitiile sale individuale, voi cauta sa scot in evidenta acele nevoi care exista in el ca germeni, in asa fel incat sa apara, inainte de toate, dorinta de a savarsi faptele din propria sa chemare interioara. Vedem deci ca exista doua metode diferite de a actiona asupra unui copil in primii sapte ani de viata.
Daca vom observa in continuare viata copilului, mult timp nu vom remarca efectul cel mai important a ceea ce, in primii ani, am investit in acest mod in copil. Efectele propriu-zise a ceea ce au constituit cauze in copilarie ies la suprafata mai tarziu, in amurgul vietii. Un om poate sa aiba un spirit activ pana in amurgul vietii daca in copilarie l-am educat in felul descris mai inainte, daca am tinut seama de viata lui sufleteasca, de tot ceea ce e viu in el. Daca am scos la lumina fortele interioare existente in el si le-am dezvoltat, le vom vedea aparand, in amurgul vietii sale, sub forma unei vieti sufletesti bogate. Iar tot ceea ce am facut gresit in cea mai frageda copilarie, in ceea ce priveste educatia acelui om, va aparea sub forma unui suflet uscat si saracit si, in consecinta- fiindca un suflet uscat actioneaza si asupra trupului-, a neajunsurilor batranetiii. Vedem aici ceva care apare in viata umana ca fenomen legic, in asa fel incat e valabil pentru orice om, drept legatura cauzala."
Rudolf Steiner, „Manifestarile karmei”-Conferinta I, Hamburg, 16 mai 1910
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu