miercuri, 30 martie 2011

31 Martie


"Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă, sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile şi adversităţile noastre.
Mă întreb noi la capătul vieţii noastre ce-am lăsa în afară. Bănuiesc că putem lăsa nişte sentimente. Mai puţin de ură, întru-câtva de patemi, dar de dragoste mai ales".

Nichita Stănescu.

vineri, 31 decembrie 2010

Despre beatitudine - "Crangul de cimisir"- M.Ancearov


"Cand esti fericit, e fericit un anume crampei din tine. Ori beatitudinea te umple de un soi de alean, caruia poti sa nu-i cunosti pricina. Fericirea ori ti-ai cucerit-o singur ori ti-a fost daruita. Dar cauza ei sta in afara ta. Beatitudinea vine dinlauntrul tau. - E o sarbatoare pe care o porti in tine, numai ca trebuie sa o descoperi. Atunci plutesti ca un peste, o simti cu intreaga ta fiinta si nu mai alergi dupa nimic. Si traiesti freamatul comuniunii cu lumea, si eliberarea inceata a sufletului de toate aluviunile straine firii tale.
Cand esti fericit, esti legat in lant cu ceea ce ti-a adus fericirea si suferi cand acest lant se rupe.
Beatitudinea inseamna sa fi legat de lume prin nenumarate fire si, cat macar unul din ele e intreg, traiesti beatitudinea. Cu intreaga fiinta.

Fericirea trece fiindca omul nu consta dintr-o dorinta, ci din nenumarate dorinte.
Beatitudinea e eliberarea totala de toate trebuintele nascocite si de fanatismul goanei lineare.
(...)
Pentru fericire tremuri. Beatitudinea se daruie.
Fericirea este finita, beatitudinea e cat viata. Numai noi purtam vina cand lucrurile nu stau asa. La fericire se parvine prin actiune, beatitudinea este cauza actiunii. De aceea drumul spre fericire e travaliul unui suflet nepregatit, in vreme ce pentru beatitudine trebuie sa incepi cu tine. Logica neliniara. Zbor liber. Dar cand sa-l curmi ca sa nu-i pierzi pe cei ce au nevoie de tine?, cum sa-l desfasori in spatiul inchis al necesitatii ? »

din “Crangul de cimisir”, M Ancearov

duminică, 19 decembrie 2010

River Flows in You

"The river runs swift with a song,
breaking through all barriers.
But the mountain stays and remembers,
and follows her with his love. "


R. Tagore



miercuri, 15 decembrie 2010

Rudolf Steiner-educatia in primii sapte ani

"Sa presupunem ca am educat un copil, in primii sapte ani ai vietii sale, asa fel incat n-am pornit de la ideea ca el trebuie sa corespunda neaparat ideilor pe care noi ni le facem despre un om de isprava. Aceasta ar insemna sa turnam cu palnia in mintea unui copil, cat se poate mai exact, tot ceea ce, dupa conceptia noastra, poate sa faca din el un om de isprava.

Daca pornim, insa, de la adevarul ca cineva poate fi un om de isprava in foarte multe feluri si ca nu este necesar sa avem idei preconcepute despre calea pe care copilul in crestere urmeaza sa devina om de isprava, conform cu predispozitiile lui individuale, atunci vom ajunge la concluzia ca, indiferent care sunt reprezentarile mele despre un asemenea om, copilul trebuie sa se dezvolte scotand la lumina zilei predispozitiile sale cele mai bune- pe care, poate, eu voi fi nevoit sa le dezleg ca pe niste enigme! Ce importanta are ca eu am anumite obligatii? Copilul trebuie sa simta el insusi nevoia de a face un lucru sau altul! Daca vreau ca el sa se dezvolte conform cu predispozitiile sale individuale, voi cauta sa scot in evidenta acele nevoi care exista in el ca germeni, in asa fel incat sa apara, inainte de toate, dorinta de a savarsi faptele din propria sa chemare interioara. Vedem deci ca exista doua metode diferite de a actiona asupra unui copil in primii sapte ani de viata.

Daca vom observa in continuare viata copilului, mult timp nu vom remarca efectul cel mai important a ceea ce, in primii ani, am investit in acest mod in copil. Efectele propriu-zise a ceea ce au constituit cauze in copilarie ies la suprafata mai tarziu, in amurgul vietii. Un om poate sa aiba un spirit activ pana in amurgul vietii daca in copilarie l-am educat in felul descris mai inainte, daca am tinut seama de viata lui sufleteasca, de tot ceea ce e viu in el. Daca am scos la lumina fortele interioare existente in el si le-am dezvoltat, le vom vedea aparand, in amurgul vietii sale, sub forma unei vieti sufletesti bogate. Iar tot ceea ce am facut gresit in cea mai frageda copilarie, in ceea ce priveste educatia acelui om, va aparea sub forma unui suflet uscat si saracit si, in consecinta- fiindca un suflet uscat actioneaza si asupra trupului-, a neajunsurilor batranetiii. Vedem aici ceva care apare in viata umana ca fenomen legic, in asa fel incat e valabil pentru orice om, drept legatura cauzala."

Rudolf Steiner, „Manifestarile karmei”-Conferinta I, Hamburg, 16 mai 1910

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Ce avem de iertat?

http://www.calatoriainimii.net/2010/12/ce-avem-de-iertat/


"Inima noastră nu ştie ce e durerea. Inima noastră nu are nevoie de vindecare. Atunci când, fie şi numai în joacă, îndrăznim să nu ne mai identificăm cu durerea, ea dispare. Ne simţim din nou liberi şi fericiţi, ca şi cum o enormă greutate ni s-a ridicat de pe inimă. Inima e acolo, suferinţa nu. Înţelepciunea inimii ne şopteşte că ea nu a fost niciodată acolo decât ca o proiecţie a minţii noastre, că mintea a inventat-o, a plasat-o peste noi şi a decis cât timp e oportun să o cărăm. Să ne amintim graiul tăcut şi răbdător al inimilor noastre. O clipă, când mintea e în pace, inima cântă."

Gabriela Cepariu